Skip to main content

Am urmărit recent un discurs TED care m-a dus cu gândul la poveștile multora dintre persoanele care vin la mine pentru psihoterapie. Subiectul discursului ținut de Esther Perel, terapeut de cuplu, se bazează pe un aparent paradox: de ce înșeală cuplurile fericite?

Adulterul, spune Esther Perel, a existat încă de când a fost inventată căsătoria, la fel și catalogarea acestuia drept un fenomen tabu. Adevărul este că indifelitatea are un soi de tenacitate pe care căsătoria nu poate decât să o invidieze. Așadar, cum reconciliem un fenomen care este universal interzis și totuși universal practicat?

Esther Perel a găsit răspunsul acestei frământări într-un gând al scriitorului Marcel Proust, care scria că „propria imaginație este singura responsabilă pentru iubirea dintr-un cuplu, nu persoana pe care o iubim”.

Înainte de a aduce în discuție rolul imaginației în cuplu, am început prin a provoca tocmai imaginația mea, pentru a alcătui un film (mental) al cuplurilor pe care le-am cunoscut și care s-au lovit de problema infidelității. Având proaspete în minte și cuvintele terapeutei Esther Perel, am realizat că majoritatea celor care înșeală sunt animați de un sentiment comun: relația extraconjugală îi face să se simtă mai vii.

Ambele părți ale unui cuplu afectat de infidelitate, atât cel care înșeală, cât și cel care este înșelat, își pot recăpăta armonia prin puterea imaginației. Glumind un pic, Esther Perel le spune pacienților săi că dacă ar aduce în căsniciile lor o parte din imaginația și verva pe care le investesc în aventurile lor, nu ar mai avea de ce sa mai vină la terapeut.

Imaginația face posibilă experimentarea întregii lumi în interiorul minților noastre. Ne oferă posibilitatea de a privi orice situație, dintr-un punct de vedere diferit și de a explora mental trecutul și viitorul. O imaginație dezvoltată nu ne transformă în lunatici sau visători, dimpotrivă, este un instrument excelent de a recreea și de a ne remodela viețile.