Odată cu apariția copilului într-un cuplu, cei doi parteneri devin părinți. Dincolo de bucuria primelor zile, părinții vin acasă cu un copil abia născut care le schimbă total viața, îi schimbă pe ei și o mulțime de lucruri din universul lor.
Un copil intra in vietile noastre ca un cadou frumos al carui ambalaj este nelinistea. Ce specie a fericirii lasa loc pentru anxietate sau depresie, ne putem intreba? De ce ar nelinisti prezenta unui nou-nascut? Privind putin in interiorul unui cuplu in care apare copilul, observam o serie
de lucruri care, desi vin firesc, daca nu sunt gestionate corect, pot afecta relatia.
PARTENERII ISI SACRIFICA NEVOILE DE BAZA
Tensiunile si problemele in cuplurile cu copii mici sunt o realitate. Poate ca este firesc ca o bucurie sa presupuna si un sacrificiu. Trebuie sa ii facem loc sa se manifeste, prin urmare renuntam la ceva din ceea ce avem deja. Parintii sacrifica din resursele personale pentru a se adapta si a fi mai prezenti in viata copilului. Atunci cand sunt afectate nevoile de baza, precum nevoia de hrana, de apa, de somn, de igiena, este aproape inevitabila aparitia oboselii, a stresului, predispozitia pentru tristete, furie, agitatie. De aceea, se intampla ca de multe ori parintii sa experimenteze stari emotionale pe care nu le-au mai intalnit.
PARTENERII AU MAI PUTINA LIBERTATE
Candoarea celui mic vine la pachet cu neputintele lui. Parintii sunt eroii copilului, dar pentru asta adultii isi regandesc prioritatile. Dintr-odata, copilul devine cel mai important, iar relatia de cuplu trece automat pe plan secund. Aceasta reasezare a prioritatilor poate diminua libertatea de care partenerii beneficiau pana sa apara copilul, o situatie nu tocmai usor de intampinat. De multe ori, unul dintre parteneri revine mai repede la viata initiala, iar celalalt ramane acasa cu copilul. In acest caz, poate sa apara o ruptura in relatie fie atunci cand efortul parintelui care ramane acasa nu este apreciat, fie cand acesta nu este ajutat.
RELATIA CU TIMPUL
E firesc sa ne asteptam ca, odata cu aparitia celui mic, timpul petrecut cu el sa domine si sa „fure” din cel dedicat partenerului, iar de cele mai multe ori timpul individual sa fie mult sau chiar complet neglijat. Aceasta este una dintre situatiile care pot sensibiliza si chiar destabiliza relatia de cuplu. Daca cei doi se ajuta reciproc, au mai multe sanse sa se bucure de fiecare dintre cele trei moduri de repartizare a timpului. Un partener care se neglijeaza complet pe el insusi va ajunge atat de obosit, incat va avea sentimentul ca lipseste din propria lui viata, implicit din cea
de cuplu. De aceea, recomand de multe ori parintilor sa rezerve un timp special pe care sa si-l dedice lor insisi.
COMUNICATI, NU CRITICATI!
Ne cautam fericirea personala prin intermediul celuilalt partener de cuplu, iar asta este o problema, pentru ca daca unul dintre cei doi devine indisponibil, pentru celalalt este dificil sa caute fericirea in el insusi. Se intampla de multe ori la sedintele de terapie ca tatii sa fie criticati pentru lipsa de implicare in cresterea copilului, dar si de lipsa de prezenta in viata mamei. Desigur, acest lucru nu se iveste in toate relatiile, insa un aspect pe care de multe ori femeile nu-l observa este ca nu numai lor le este greu, ci si barbatilor. Aceasta schimbare de viata lasa o amprenta semnifcativa in viata ambilor, dar in maniere diferite. Este indicat ca partenerii sa vorbeasca despre nevoile lor si sa le comunice cat mai clar, fara ca unul sa se astepte sa-i fie ghicite de catre celalalt.
Cei doi pot vorbi despre sarcinile cu care se simt confortabil si, in masura in care sunt in regula pentru ei, sa le imparta. Timpul si spatiul personal sunt importante. Ramaneti deschisi fata de nevoile celuilalt, pretuiti-va timpul petrecut impreuna! Este adevarat ca un copil activeaza roluri pe care niciunul dintre parteneri nu le-a mai avut, insa rolul de parinte presupune un set de valori si de sarcini pe care fiecare si-l stabileste in functie de ceea ce simte, de modelele si de experientele de viata. In acelasi timp, cuplul se poate pierde daca partenerii uita de celelalte roluri importante din vietile lor, cum sunt cele de iubit/a, sot/ie s.a.m.d.
